Credeai că am abandonat blogul sau mai bine pentru tine, am murit? Nu ai tu norocul ăsta.Nu ştiu din ce motiv dar toată lumea mă urăşte.
Ştiu ca pare imposibil, dar chiar se întâmplă. Cei pe care unii îi numesc prieteni şi pe care eu îi numesc persoane de la care "împrumut" chestii, inclusiv bani, familia cu tot cu potaie(şi nu mă refer la mine cand zic potaie, chiar dacă toţi mă consideră), aşa zişii colegi de muncă(pe care apropo o urăsc), persoane cu care nu am nimic de-a face, babe, moşi, copii, prostituate, bacterii, lampa din cameră, capacul de la wc, rude apropiate(ca grad de rudenie) cât şi cele îndepărtate de care nu ştiu nimic de ele dar când vizitez o persoană care se pare că mi-e rudă, trebuie să fie şi o altă persoană care cică e rudă cu mine şi eu abia am aflat, dar care îmi spune cu un ton uimit:"Nu mă mai ştii?Eu sunt, bip*, obişnuiam să biiiiiip* când eram mai tineri." Tineri? Tineri?! Câţi ani crezi că am? De-acu' dacă am păr alb gata sunt bătrân? Tu eşti bătrân! Cred că ai luptat cu Decebal când erai mai tânăr, nu te jucai cu mine. Trădătorule! Mi-aş fi dorit să îi spun asta desigur dar tot ce făceam de obicei era să zâmbesc doar şi îmi luam înfăţişarea de "daaaaa, parcă îmi aduc aminteeee...când în sinea mea îmi ziceam who the fuck are you şi ce vrei de la mine? Dacă taci acum o să ne fie amandurora mai uşor.
Damn, ştiu că se mai întâmplă accidente, ca de exemplu să te sufoci cu o bucată de chiftică sau să cada din senin lustra plină cu diamante fix peste tine. De ce nu îţi faci treaba şi mori şi tu aşa. O să fie cool. O să am şi eu ce povesti, chiar dacă nimeni nu mă va crede şi o să ai şi tu o moarte mişto, nu ceva obişnuit cum ar fi că ai murit de bătrâneţe şi tot ce ai lăsat în urmă e mirosul de băşina care ai dat-o înainte să-ţi dai duhul. Sau poate că ăla e mirosul duhului tău care a ieşit din tine. Dacă e aşa...ei bine...ciudată cale şiii...YOU STINK!"
Cred că am procedat bine totuşi... Am făcut asta odată şi m-am ales cu un fel de restricţie. 100m depărtare de acea persoană.Pe viaţă. Ei bine, nu a durat prea mult. A murit după 2 luni, 1 zi, 10 ore, 37 minute si 20 secunde. A murit in mod misterios.
Criminaliştii nu au găsit nicio dovadă că ar fi fost mâna cuiva şi au lăsat balta cazul. Au pus capăt anchetei punând în dosar cauza morţii fiind sinucidere. Cică a luat calmante şi s-a urcat la volan.A adormit şi s-a trântit într-un hidrant din care apoi a ţâşnit apa cu putere, răsturnând maşina, dar a udat-o şi a trezit-o la fix înainte să explodeze.S-a îndepărtat de maşină dar când a explodat, au sărit în ea două cuţite pe care le transporta în poşeta.Unul i-a străpuns sânul stang şi celălalt buzele.Ambele i s-au dezumflat dar asta nu i-a produs moartea.A mai mers câţiva metri după ajutor.A strigat cât au ţinut-o plămânii dar doar o babă se pare că a auzit-o, dar era bingo la tv şi nu s-a mai obosit să vadă despre ce e vorba.A fugit ce a fugit dar se pare că avea un toc rupt şi se tot împiedica şi dădea cu faţa de asfalt, în final ajungând desfigurată la un telefon public. A sunat la 112 dar tot ce a putut să spună, din cauza buzelor şi a feţei a fost: Ammbbbhhhccchhh hccchhh... nniiiuuuu :| .Şi s-a întrerupt legatura. De ciudă, că nu avea semnal la iPhone-ul ei, a început să se lovească cu telefonul peste cap, până a început să sângereze.A leşinat. Când s-a mai trezit puţin, dar totuşi buimacită, a văzut sânge pe mâinile ei şi a crezut ca s-a îmbătat şi a omorât pe cineva. A apucat telefonul, şi-a pus firul în jurul mâinilor vrând să-şi sugrume venele.A văzut că nu funcţionează, l-a pus in jurul gâtului, a făcut un nod şi a început să se dea cu capul de telefonul ăla, partea cu butoane...A leşinat şi asta a fost greşeala ei.Având firul legat în jurul gâtului, practitc s-a spânzurat şi a murit nefericita.
Acum mă duc pe la mormântul ei şi îi spun de fiecare dată: "ciudă ciudă, sâc sâc sâc!" Şi plec mândru că m-am apropiat de ea până la aproximativ 2 metri.
Dar nu e vorba despre mine aici.Bine...poate că e vorba şi despre mine, dar e vorba mai mult de ceilalţi.De voi.De tine.Cu toţii mă urâţi. Şi nu v-am ordonat să faceţi asta. De ce mă urâţi?Nu.Nu răspunde.Dar totuşi...de acum dacă eu urăsc pe toată lumea asta nu înseamnă că şi ea trebuie să mă urască pe mine.Sau asta înseamnă? Poate că aşa functionează omul.Se hrăneşte cu ură.Şi mâncare...Poate că şi eu sunt umanoid pâna la urma.Dincolo de înfăţişarea identică cu cea a oamenilor, mai am şi mentalitatea lor.Poate că până la urmă, sunt şi eu o persoană.Dar nu are sens.Ceilalţi par să se suporte.Mă mai gândesc la asta.
Probabil că nu ştii, dar făra mine nici nu ai exista.Nu că aş fi taică-tău sau ceva, doar că eu sunt o piesă importantă fără de care universul s-ar spulbera.Gândeşte-te că dacă nu aş fi eu, să te urăsc, voi nu aţi mai avea pe cine să urâţi şi dacă nu mă urâţi pe mine nu vă mai enervaţi pe celălalt din jur şi va fi tot numai pace pe pământ.Toţi aţi fi nişte hipioţi cu haine naşpa şi seităn s-ar supăra că nu îi iese profit pe seama voastră.Rata crimelor ar fi egală cu zero şi el ar da faliment.Va trebui să închidă universul ăsta, deci să cheme o echipă cu buldozere "universale" şi să facă praf universul ăsta.Cine ştie, poate că dacă ar închide universul ăsta, devine mai molcuţ, se descurajează şi pierde şi celelalte universuri.
Deci dă-ţi silinta în a mă venera!
În fond, tu de ce mă urăşti? Chiar dacă ţi-am spus să nu-mi spui, îţi spun să-mi spui!
Postări
